Cronologia alegerilor prezidențiale din România

 

20 mai 1990

Duminica orbului
pericolul legionar

27 septembrie / 11 octombrie 1992

Privatizarea
frica de pierderea locului de muncă

 

 

3/17 noiembrie 1996

Anticomunismul (Coposu)
„Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?”

 

 

26 noiembrie / 10 decembrie 2000

Restaurație & vot antireforme
Vot antiextremism (Vadim Tudor)

 

 

28 noiembrie / 12 decembrie 2004

Corupția regimului Năstase
„Țepele din Piața Victoriei”

 

 

22 noiembrie / 6 decembrie 2009

Anticorupția & mogulii/politicienii corupți
„Ați fost azi-noapte la Vântu?”

 

 

2/16 noiembrie 2014

Atacul asupra statului de drept
și a drepturilor politice – votul în diaspora

 

 

20 mai 1990

Președinte

Ion Iliescu (FSN) – fost lider comunist de prim rang, Iliescu a apărut în prim-planul Revoluției din 1989, reușind să coaguleze în jurul său un grup politic legat de vechiul regim, cu ajutorul căruia a dominat viața publică până în 1996.

Alți candidați – alternativa partidelor istorice

  • Radu Câmpeanu (PNL)
  • Ion Rațiu (PNȚCD)

 

Lupta politică

Alegerile din așa-numita Duminică a orbului au avut în centru spaimele stârnite de către FSN cu privire la un iminent pericol al revenirii legionarilor la putere prin intermediul partidelor istorice. Combinat cu un control strict asupra votului, asigurat de fostul aparat de partid și de stat comunist, rămas în mare parte intact, au dus la victoria din primul tur a lui Ion Iliescu, cu 85% din voturi.

27 septembrie / 11 octombrie 1992

Președinte

Ion Iliescu (FDSN) – Iliescu și-a consolidat profillul de lider tutelar al stângii românești neocomuniste, care păstrează echilibrele sociale și politice, în ciuda unei depărtări, totuși timide, de trecut, prin orientarea țării către Europa și acceptarea unei formule limitate de privatizare.

Alți candidați

  • Emil Constantinescu (CDR) – partidele istorice
  • Gheorghe Funar (PUNR) – naționalismul extremist

 

Lupta politică

O campanie în care, pentru un electorat conservator, experiența și continuitatea politico-economică promovată de Iliescu a câștigat în raport cu anticomunismul și reformele economice asociate lui Constantinescu. Alegerile devin totuși mai competitive, cu o presă combativă, ce îl determină pe Iliescu să-i adreseze unui jurnalist celebrul „Măi, animalule!”. Iliescu a câștigat în turul 2, cu 61% din voturi.

3/17 noiembrie 1996

Președinte

Emil Constantinescu (CDR) – profesor la Universitatea din București, instituție-bastion a anticomunismului după 1989, Constantinescu a fost figura ce a putut să aducă împreună, în cadrul Convenției Democratice, forțele politice relevante cu orientare anti-Iliescu/FDSN.

Alți candidați

  •  Ion Iliescu (PDSR) – continuitatea neocomunistă
  • Petre Roman (USD) – centrul politic din perspectiva clivajului neocomunism/anticomunism

 

Lupta politică

După 4 ani în care continuitatea regimului Iliescu-Văcăroiu a constituit de fapt un regres pentru o Românie ce privea cu invidie la dinamismul Europei, decesul lui Corneliu Coposu, simbolul anticomunismului, a catalizat energiile anti-Iliescu și l-a propulsat pe Emil Constantinescu la Cotroceni, cu 54% din voturi. România tradițională a fost abil speculată de Constantinescu la dezbaterea televizată între candidați, acesta lăsându-și contracandidatul fără replică prin întrebarea: ‘Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?’

 

26 noiembrie / 10 decembrie 2000

Președinte

Ion Iliescu (PDSR) – trecând peste controversa celui de-al 3-lea mandat, teoretic interzis prin Constituție, Iliescu a mers în esență pe aceeași rețetă personală din mandatele precedente: liderul ce asigură stabilitatea într-o perioadă de schimbări sociale și economice profunde.

Alți candidați

  • Corneliu Vadim Tudor (PRM) – naționalism extremist
  • Theodor Stolojan (PNL) – tehnocrație

 

Lupta politică

Eșecul perceput al reformelor economico-sociale din guvernarea CDR a generat o alianță între sindicate și naționalismul extremist care amenința regimul politic post-decembrist și drumul euro-atlantic pe care România abia se angajase. Pe acest fond, Emil Constantinescu nu a mai candidat și s-a produs restaurația neocomunistă sub conducerea lui Iliescu. În fața liderului extremist Corneliu Vadim Tudor, Iliescu a fost susținut și de vechii adversari, obținând 67% din voturi.

28 noiembrie / 12 decembrie 2004

Președinte

Traian Băsescu (Alianța DA) – primar al Bucureștiului din 2000 și cel mai vocal dintre liderii opoziției de centru-dreapta, Băsescu și-a conturat un profil de lider implicat, dar și populist, care critică permanent derapajele puterii și are aura unui ‘comandant’ practic, ce vine cu soluții, indiferent de obstacole.

Alți candidați

  • Adrian Năstase (Alianța PSD+PUR) – continuitatea iliesciană
  • Corneliu Vadim Tudor (PRM) – naționalismul extremist

 

Lupta politică

Combaterea autoritarismului și a corupției regimului PSD patronat de premierul Năstase a reprezentat platforma pe care a candidat Opoziția. Cu o mișcare de ultimă oră, dramatică, Băsescu i-a luat locul candidatului inițial, Theodor Stolojan. Pe fondul incapacității Guvernului de a reforma Justiția, esențială pentru aderarea României la Uniunea Europeană, retorica anticorupție exacerbată a lui Băsescu, care promitea ‘țepe în Piața Victoriei’ pentru corupți, i-a adus acestuia victoria la limită, cu 51%. Băsescu a speculat și sentimentul anticomunist prin mărturisirea-căință rostită în direct, în fața lui Năstase: ‘Ce blestem pe poporul ăsta să aleagă între doi comuniști!’

22 noiembrie / 6 decembrie 2009

Președinte

Traian Băsescu (PDL) – chiar dacă la putere, Băsescu a reușit, surprinzător, să-și consolideze profilul de luptător antisistem prin campania și limbajul anticorupție, conturându-și acum imaginea de ‘președinte-jucător’ din mandatul care urma.

Alți candidați

  • Mircea Geoană (PSD) – baronii social-democrați
  • Crin Antonescu (PNL) – dreapta liberală

Lupta politică

A fost o campanie în care teme importante, de substanță, între care proaspăta aderare la UE sau criza economică apropiată, au fost mai degrabă absente. Cu un Guvern și un Parlament ostile, pe care le-a demonizat ca fiind compuse din politicieni corupți, controlați de marii afaceriști și de ‘mogulii de presă’, Băsescu a reușit să impună în dezbaterea electorală câteva nume pe care le-a portretizat drept răul absolut al societății românești. Paradoxal, unul dintre acestea, Sorin Ovidiu Vântu, prin întâlnirea pe care a avut-o cu Mircea Geoană chiar înaintea turului 2 al alegerilor, a înclinat balanța decisiv în favoarea lui Băsescu, aducându-i o victorie fragilă, cu doar 50.3% din voturi.

2/16 noiembrie 2014

Președinte

Klaus Iohannis (PNL) – fost primar al Sibiului, a cărui dezvoltare i-a adus în spațiul public un renume de bun gospodar, motiv pentru care a apărut ca soluție de echilibru în mai multe momente de criză politică. Etnic german, și-a creat un profil de seriozitate, întruchipată de sloganul de candidat „România lucrului bine făcut”.

Alți candidați

  • Victor Ponta (PSD) – hegemonia PSD

Lupta politică

Cu un PSD care s-a concentrat pe atacuri personale la adresa lui Iohannis, campania a avut în prim-plan tema amplă a pericolului acaparării de către PSD și Ponta a întregii puteri, prin atacuri la adresa statului de drept și limitarea drepturilor politice ale românilor. În cele din urmă, printr-o mobilizare masivă în turul 2, generată ca reacție la îngrădirea votului din diaspora la primul tur, Klaus Iohannis a obținut 54% din voturi. În lipsa unor personalități carismatice, alegerile au confirmat monopolul dreptei politice asupra funcției de președinte al României, tradusă mai degrabă în tendința micşorării bazinului electoral pentru stânga de extracție FSN-istă.