Timp rămas pana la primul tur al alegerilor prezidențiale din România.

Cetățenii din străinătate votează în zilele 8,9 si 10 noiembrie.

Rolul, funcțiile și atribuțiile Președintelui României


Președintele României este o instituție a contrastelor intenționate.

În cuvintele prof. Tudor Drăganu, Președintele României este un colos cu picioare de lut.

Pe de o parte, se bucură de o largă legitimitate populară ca urmare a alegerii directe de către cetățeni. Ca atare, i se cere cu obstinație la nivelul opiniei publice să stabilească și chiar să impună marile reforme pentru consolidarea democrației românești.

Pe de altă parte, Președintele României este limitat în exercitarea atribuțiilor sale de un design constituțional originar ale cărui scopuri utile au fost asigurarea unui grad ridicat de legitimitate populară noului regim și evitarea cu orice preț a concentrării puterii în sfera Executivului.

Așadar, textul constituțional a construit un șef al statului ales direct de cetățeni, cu prerogative importante, dar cu garanții serioase că nu va abuza de aceste prerogative. Un astfel de rol determină atât premisele activismului politic al Președintelui, cât și frânele instituționale în calea tentației de acaparare a puterii.

Conform art. 80 din Constituția României, rolul constituțional al Președintele României se concretizează în trei funcții:

  • funcția de reprezentare a statului;
  • funcția de garant al independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării;
  • funcția de mediator între puterile statului și între stat și societate.

Pentru a-și realiza funcțiile, Constituția prevede o serie de atribuții pentru Președintele României. Foarte puține atribuții ale Președintelui pot fi exercitate cu deplină putere discreționară de către șeful statului. Cele mai multe dintre acestea sunt realizate de Președinte fie la solicitarea, fie cu aprobarea prealabilă sau ulterioară a altor autorități constituționale.

1. Să reprezinte statul

Atribuțiile exercitate în calitate de reprezentant al statului:

a. Reprezintă statul român atât în plan extern, cât și în plan intern.
IMPORTANT!
Conform jurisprudenței Curții Constituționale, Președintele conduce și angajează statul în planul politicii externe, în timp ce Guvernul are un rol preponderent tehnic, de implementare a liniilor directorare stabilite de Președinte:
„Potrivit art. 80 alin. (1) din Constituție, Președintele României reprezintă statul român, ceea ce înseamnă că în planul politicii externe conduce și angajează statul. Acest text constituțional îi permite să traseze liniile viitoare pe care statul le va urma în politica sa externă, practic să îi determine orientarea în planul relațiilor externe, ținând cont, desigur, de interesul național. O atare concepție este legitimată de caracterul reprezentativ al funcției, Președintele României fiind ales de cetățeni prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.” (Decizia nr. 683/2019)
„În planul politicii externe, primul-ministru are competenţa constituţională de a asigura realizarea politicii externe a ţării [ art. 102 alin. (1) din Constituţie ], ceea ce înseamnă că, în funcţie de orientarea stabilită de reprezentantul statului în plan extern, care este Preşedintele statului, Guvernul, prin reprezentantul său, urmează să implementeze în mod corespunzător măsurile faţă de care statul s-a angajat. Prin urmare, Curtea constată că rolul Guvernului în politica externă este unul mai degrabă tehnic, el trebuind să urmeze şi să îndeplinească obligaţiile la care România s-a angajat la nivel de stat.” (Decizia nr. 683/2019)

Președintele României reprezintă România la ședințele Consiliului European. Această prerogativă i-a fost recunoscută șefului de stat de Curtea Constituțională, deci pe cale jurisprudențială.

IMPORTANT!
„În consecință, rezultă două situații distincte:
a) atunci când Președintele României decide să participe el însuși la reuniunile Consiliului European, are posibilitatea să își prezinte mandatul Parlamentului, conținutul mandatului fiind stabilit în mod exclusiv de Președintele României;
b) atunci când deleagă atribuția sa de participare la reuniunile Consiliului European, Președintele României nu poate formula/stabili conținutul mandatului, iar prim-ministrul este dator să se adreseze Parlamentului cu un «proiect/propunere de mandat» pentru ca acesta din urmă să îl aprobe.” (vezi Decizia nr. 449/2013)

b. Încheie, în numele României, tratate internaționale, negociate de Guvern și le supune spre ratificare Parlamentului.
c. Acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai României, la propunerea Guvernului.
d. Aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice, la propunerea Guvernului.
e. Conferă decorații și titluri de onoare (în anumite situații, prim-ministrul poate să refuze să contrasemneze un decret pentru conferirea unei decorații, caz în care decretul nu poate produce efecte juridice).

IMPORTANT!
În Decizia nr. 285/2014, Curtea Constituțională stabilește care este raportul dintre Președinte și prim-ministru cu privire la emiterea decretelor de acordare a decorațiilor:
„Curtea constată, așadar, că Președintele României are competența de a emite decretul de decorare, în timp ce prim-ministrul are competența de a-l contrasemna; actele juridice ale Președintelui (decretele), precum și actele cu valoare juridică ale prim-ministrului (contrasemnarea), pe lângă componenta lor juridică, au și o puternică semnificație politică; răspunderea politică pe care și-o angajează prim-ministrul pentru actele săvârșite în cursul mandatului vizează și contrasemnarea decretelor Președintelui; niciunul dintre cele două subiecte de drept nu îl poate obliga pe celălalt să îndeplinească sau să consimtă la îndeplinirea unor acte care le-ar afecta fie suportul politic al electoratului, fie al Parlamentului; consensul trebuie să caracterizeze relația dintre cele două subiecte de drept atunci când ele trebuie să conlucreze la emiterea unui decret (semnare/contrasemnare); și, în fine, lipsa contrasemnăturii prim-ministrului atrage inexistența decretului de conferire a decorațiilor”

f. Numește în anumite funcții publice, conform legilor speciale în materie.
g. Acordă grațierea individuală.

2. Să garanteze independența națională, unitatea și integritatea teritorială a țării

Atribuțiile exercitate în calitate de garant al independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării:

a. Este comandantul suprem al Forțelor Armate.
b. Este președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
c. Declară mobilizarea generală sau parțială a forțelor armate, cu aprobarea prealabilă sau, în situații excepționale, cu aprobarea ulterioară a Parlamentului.
d. În caz de agresiune armată împotriva țării, ia măsuri pentru respingerea agresiunii și le aduce neîntârziat la cunoștința Parlamentului.
e. Instituie starea de asediu sau de urgență în întreaga țară sau în unele unități administrativ teritoriale și solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate.
f. Acordă gradele de mareșal, de general și de amiral.
g. Numește, la propunerea Ministrului Apărării Naționale, cu avizul prim-ministrului, pentru o perioadă de patru ani, pe Șeful Statului Major al Apărării.

IMPORTANT!
Curtea Constituțională a declarat neconstituțională sintagma „cu posibilitatea de prelungire cu până la un an”, prevăzută de art. 39 alin. 5 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale.
Astfel, în acest moment, nu există în fondul activ al legislației o reglementare cu privire la posibilitatea prelungirii mandatului Șefului Statului Major al Apărării, legiuitorul „având obligația de a stabili în mod clar condițiile și procedura aplicabile pentru prelungirea mandatului șefului Statului Major al Apărării”, astfel încât norma să fie clară, precisă și predictibilă. (Vezi Decizia nr. 391/2019)

3. Să medieze între puterile statului și între stat și societate

Această funcție este cea mai complexă și cea mai greu de explicat/înțeles funcție a Președintelui României.

Esențial este să înțelegem că Președintele României are un rol crucial în asigurarea echilibrului puterilor în stat. Prin atribuțiile sale, Președintele este chemat să asigure și, dacă este cazul, să restabilească echilibrul puterilor în stat, ca element esențial al principiului separației puterilor în stat.

În realizarea acestei funcții, Președintele nu poate rămâne un actor instituțional neimplicat. El are chiar obligația constituțională de a acționa atunci când constată că echilibrul puterilor în stat este afectat prin acțiunile sau inacțiunile celorlalte autorități constituționale, dar întotdeauna numai în limitele atribuţiilor sale constituţionale.

Cele mai importante atribuții constituționale ale Președintelui României vizează realizarea funcției de mediator. Avem de-a face atât cu atribuții de control, cât și cu atribuții de cooperare pe care le exercită față de celelalte autorități constituționale, precum și prin raportare la societate în ansamblul său.

IMPORTANT!
Prin deciziile sale, Curtea Constituțională a interpretat funcția de mediere a Președintelui prin prisma obligației de imparțialitate și de neutralitate aferentă funcției. Tototdată, a reținut posibilitatea pentru Președinte de a-și exprima liber opiniile politice privind modul de soluționare a divergențelor apărute în spațiul politic:
„Funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate, prevăzută de art. 80 alin. (2) teza a doua din Constituție, impune imparțialitate din partea Președintelui României, dar nu exclude posibilitatea exprimării opiniei sale privind modul optim de soluționare a divergențelor apărute.” (Decizia nr. 158/2014)
„Aceste norme fundamentale (art. 84 alin. 2 și art. 80 alin. 2 – n.m.) impun imparțialitate din partea Președintelui României, având în vedere atât neutralitatea politică obligatorie a acestuia, cât și funcția sa de mediator între puterile statului.” (Decizia nr. 504/2019)
„Interdicțiile prevăzute de art. 84 alin. (1) din Constituție potrivit cărora, în timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nicio altă funcție publică sau privată «nu exclud posibilitatea exprimării, în continuare, a opiniilor politice, a angajamentelor și a scopurilor prezentate în programul său electoral ori să militeze și să acționeze pentru realizarea acestora, cu respectarea prerogativelor constituționale» (a se vedea Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, sus-menționată).” (Vezi Decizia nr. 284/2014)
„Prerogativele constituționale ca și legitimitatea democratică pe care i-o conferă alegerea lui de către electoratul întregii țări îi impun Președintelui României să aibă un rol activ, prezența lui în viața politică neputând fi rezumată la un exercițiu simbolic și protocolar.” (Avizul nr. 1/2007 al Curții Constituționale)

Editiile anterioare
×

Editiile anterioare